Bine ai venit în casa mea!

Ia loc până fierbe ceaiul! De fapt, lucrul cel mai important, pe care trebuie să ți-l spun, înainte să te invit să îți lași papucii la intrare, este că lentila prin care privesc viața este, mai degrabă emoțională, decât cognitivă. Dacă lucrul ăsta nu te sperie, află că site-ul de față este o platformă de self-publishing. Te invit să o parcurgi, să culegi idei, să intri în dialog, dar și dacă ești voyeur telectual, ești binevenit. Cu blogul, mi-am propus să experimentez în aria vulnerabilității, așa că, te rog, închide ochii și citește cu alte organe!

Revenind la subiectul paginii pe care ai dat click…Sunt din Iași și într-un fel ciudat și nemeritoriu mă mândresc cu geografia interioară a colinelor și cu vorbirea acestui oraș. Acum vreo 20 de ani eram studenta Facultății de Litere “A.I.Cuza” și visam neobișnuit de mult pentru o tânără. Am alergat câteva decenii prin job-uri nepotrivite, de stat sau corporatiste și situații și oameni complet incompatibili cu mine și am trăit cu gust de fiere, până când m-am liniștit și m-am așezat la masa de scris, unde joc pocker cu limba română.

Sunt soția unui soț de 1000 de ani, Bogdan, sunt mama unui băiețel de doi ani, Damian. Locuiesc în Germania și petrec multe ore pe malul Isar-ului, ciulind urechile să înțeleg o limbă neprietenă. Sunt o fire solitară, mai solitară, practic, nu se poate. Îmi plac mult oamenii, mai mult decât îmi plac, practic, nu se poate. Îi prefer pe cei care au curaj să își poarte blana și să nu își filtreze până la tăcere gândurile.

Acum, despre tine: tu cine ești?