Dacă ar fi să mergi în fiecare zi pe un drum relativ scurt, ales de tine, care și cam pe unde ar fi?
La mine în cap este o plajă. În realitate, este un pod de care nu mă mai plictisesc, pentru că mă-ntinde peste realități și mări. Pleacă de la o brutărie, unde te lingi pe degete în fiecare duminică de croissant cu unt din cel sănătos butucănos însoțit de o cafea mare turnată într-o cană zdravănă să simți că bei cafea bună, dacă ești adult, bineînțeles, și ajunge la zoo. Trece peste Isar și este, în sine, o mini-bijuterie. Cu felinarele opace, cu lacătele prețios kitschoase, cu podeaua din lemn care tremură, dacă trece un cărucior mai mare sau o bicicletă de modă veche, cu picioarele masive de elefant mutant pe care l-au înscris la circ, să caște lumea gura la grafitti-urile desenate pe cei șase pedunculi. Estetic, nu e mare brânză, dar mă transpune într-un Paris matinal și, în același timp, mă ține ancorată în realitatea în care mă mișc.
Desigur, poți să stai și să admiri priveliștea, dar cel mai bine e să îți vezi de treabă și să savurezi experiența celor 3-4, hai 5 minute cât durează să îl parcurgi. Dacă te uiți în jos și probabil că te uiți de pe pod, ca să te umfli în pene că ești la înălțime, ai să primești invitația de a merge pe o plajă Chesil pietroasă, unde când ai chef și vremea e bună, poți să te și scalzi.
Acum e alegerea ta: coborî sau rămâi pe pod?
